Transgresiunea e pentru smecheri

Pentru un oraş în care nu se respectă regulile şi ne plângem de haos, de fapt în Bucureşti se întâmplă relativ puţine încălcări majore de reguli. Mai exact, puţine transgresiuni, cum ar spune o bună prietenă. Principalul tabu ne-încălcat sau foarte puţin încălcat este proprietatea privată. În comparaţie cu alte mari oraşe, la Bucureşti sunt puţine squat-uri şi puţine spaţii ocupate, deşi potenţial ar fi.

Singura transgresiune făcută la Bucureşti legată de proprietatea privată e ne-respectarea regulilor de urbanism chiar de către proprietari: pentru că avem impresia că putem să facem orice pe o proprietate privată. Ne pişăm pe ele de reguli şi decizii publice – alea nu-s pentru proprietari, mai ales cei privaţi. Iar când autorităţile publice încalcă regulile la noi e tot pentru că tratează spaţiul, chiar în proprietate publică, ca pe o proprietate privată, ca pe propria moşie (vezi Uranus/Berzei, Ciurel etc.).

Plecând de la această observaţie asupra transgresiunilor făcute, nefăcute şi (ne)fezabile în Bucureşti, cred că cea mai „critică” situaţie o întâlnim pe strada Luncşoara, unde un grup de cetăţeni organizat sub sloganul Lupta pentru strada ta se opune construcţiei unui bloc nou între blocurile  vechi, muncitoreşti. Şantierul, suspendat de drept de către Prefectură, continuă, dar este respectat de riverani. Cât de ilegal ar fi să ocupi un şantier ilegal? Un şantier în mijlocul unor sute de locatari care nu îşi  doresc acest lucru continuă totuşi nestingherit. Oamenii sunt cuminţi, nu ar îndrăzni în ruptul capului să treacă dincolo, să încalce regula care spune că nu intri pe o proprietate privată. Ori tocmai acest tip de transgresiune devine necesar.

Dacă cineva nu respectă limita sau regula, aceasta n-ar trebui ea oare provocată, pentru a putea fi clarificată şi re-stabilită?

Advertisements

6 thoughts on “Transgresiunea e pentru smecheri

  1. 1. Nu ma astept neaparat sa vad aici ce vad in Spania sau Franta, doar constat.
    2. Neincalcarea proprietatii private e si ea parte din constructia/adapostul sub care se fac si sunt tolerate tot felul de nereguli. Pentru ca asta ne face si mai putin reactivi. Proprietatea privata e sfanta – pana cand in numele ei ne lasam calcati in picioare, ca aici. Nu zic ca un occupy ar rezolva situatia – ci ca ar trage un semnal de alarma. Nu cu un occupy se face schimbarea, daca vrei. Suntem in majoritatea noastra foarte conformisti – si parte din cultura noastra e si acest tabu, totusi. Astfel ca atunci cand o minoritate incalca regula – proprietarul, si chiar si autoritatea publica – culmea! – noi continuam sa jucam dupa reguli. Cat despre campania anti-coruptie la nivel local: se tot face, de vreo 20 de ani incoace, de catre multi actori. Si crede-ma, insuccesul ei nu se datoreaza stangii ne-partizane, care nu a incercat sa o decredibilizeze, ci sa o scoata din discursul neo-liberal sau/si conservator (cand solutia la coruptie e privatizarea serviciilor publice, inclusiv eu am sa ma opun acestei solutii). Esecul luptei anti-coruptie vine si din inapetenta noastra pentru transgresiune, care ramane in mainile unor smecheri – proprietari si decidenti, deopotriva – mai ales cand vine vorba de proprietate. Dupa cum stii, sunt santiere mari in Bucuresti incepute chiar de PMB dovedite ilegale in instanta dar nici pana in ziua de azi nu le-a oprit nimeni. Daca insa ne-am duce sa oprim macaralele vreo 1000 de oameni pe un santier din asta, s-ar putea insa sa se gandeasca de 2 ori inainte sa o comita data viitoare.

    • Voi incepe cu un truism: In majoritatea societatilor, majoritatea cetatenilor sunt conformisti – in partea ca renteaza sa fii conformist. Acestea fiind spuse gradul de conformism variaza de la o societate la alta si depinde de un anumit context. Eu nu cred ca romanii sunt neaparat conformisti din fire, ci ca inca nimeni nu a stat sa se gandeasca cum frustrarile romanilor pot fi canalizate politic spre scopuri pozitive. Poate din punctul de vedere al culturii politice romanii pot fi caracterizati ca fiind conformisti, dar sa nu uitam ca o cultura politica nu este un dat si ca aceasta evolueaza de-a lungul timpului.

      Proprietatea privata nu e sfanta si nu e sacrosancta – este insa unul din fundamentele unei societati libere si democratice. Eu nu cred ca romanii se lasa calcati in picioare in numele proprietatii, ci sunt calcati in picioare de o administratie abuziva, foarte putin transparenta si corupta, care se reproduce in ciuda schimbarii politice.

      Daca tu in numele unei idei de justitie/dreptate esti dispusa sa incalci regulile, in acelasi fel in care il fac cei impotriva caror tu protestezi – nu te astepta ca actiunile tale sa fie considerate ca fiind legitime. Daca se accepta ca regulile pot fi incalcate atunci cand fiecare crede ca e indreptatit de circumstante sa faca acest lucru – societatea insasi e pusa in discutie. Asa ca trebuie imaginate tactici altele decat „transgresiunea”.

      Eu am spus ca stanga nepartizana a pus umarul din punct de vedere ideologic la delegitimarea campaniilor anticoruptie mai ales in ultimii cinci ani nu ca e principalul resonsabil – e o nuanta care ti-a scapat. Au fost mai multi factori care au dus la succesul partial al campaniilor anticoruptie.

      „Privatizarea” totala a serviciilor publice nu a facut parte neaparat din strategia anticoruptia. Tentativa de a „privatiza” sanatatea sau invatamantul (si acolo doar partial) au fost reactie la incapacitatea de a gestiona aceste servicii publice. Asta fiind spuse privatizarea companiilor de stat este preferabila lasarii acestora prada unei elite politice cleptocratice.

      • George, stiu si eu cum vine treaba cu democratia si conformarea la reguli. Problema mea e atunci cand numai unii isi pot permite sa incalce aceste reguli, fara consecinte. In cazul asta – ori toti, ori nici unul – si ori reintarim regula, ori facem alta. De asta si intrebarea din final. Sunt cazuri in care se impune urgenta si se impune transgresiunea. Cathedral Plaza nu e nici acum demolata, demolarile de pe Buzesti-Berzei sunt un fapt implinit, nu poti intoarce inapoi ce s-a facut acolo, si ar mai fi si alte exemple. Mie mi se pare legitim in astfel de situatii sa transgresezi, daca celelalte mijloace/cai nu dau rezultate. Chiar si atunci cand e vorba de proprietate privata – asta e un principiu in numele caruia “ne fac”. Ca nu se asteapta nimeni sa ii fie blocat santierul la modul asta. Sincer, de ce oamenii acolo nu ar transgresa, cand Politia nu face nimic in cazul unor lucrari ilegale? Pana la schimbarea sistemului, oamenii aia se vor trezi cu un bloc care deja i-a sufocat si despre care nu au nici o garantie ca va fi daramat.

        Cat despre restul – sigur ca si cultura politica la romani e in miscare, si bine ca e. Dar suntem foarte conformisti. Mai avem chiar si pana la transgresiune si pana la a invata ca in numele unui interes comun, legitim, poti sa si incalci reguli, daca regula e nedreapta sau ilegitima sau serveste doar catorva.

        E greu pe blog in cateva comentarii sa te prinzi de nuante. N-ar trebui ca privatizarea sa fie singura solutie la cleptocratia transpartinica.

  2. Incep sa cred ca protestele de tip occupy devin o adevarata obsesie pentru stanga romaneasca non-partizana. Pentru orice problema sociala sau politica solutia vad ca ramane aceeasi – hai sa punem de un occupy…

    • In nici un caz o obsesie, George. Si nici solutia universala. Doar ca intoarsa de pe alte meleaguri, nu pot sa nu observ cat de putin se intampla la noi anumite lucruri si cat de putin au intrat in repertoriul nostru astfel de tactici. Unul din motive fiind, cred eu, fix tabu-ul proprietatii private. Lucru de care unii nu se sfiesc sa abuzeze, in detrimentul nostru.

      • Cred ca pui diagnosticul gresit aici si de asemenea solutia e gresita. In primul rand nu te astepta ca ceea ce vezi in alte state UE sa se reproduca si in Romania – vorbim de culturi politice diferite, niveluri de dezvoltare diferite ale societatilor si clivaje politice fundamental diferite.

        Pe urma constructiile ilegale in Romania nu sunt o problema ce tine de abuzul dreptului la proprietate per se. Este vorba de coruptia din randurile administratiei publice locale. Asa ca un occupy care sa protesteze impotriva abuzurilor proprietarului sau impotriva proprietatii private (remember stindardul anarhist de la protestele anti-Rosia Montana?) ar avea efecte zero. Cel mai eficient ar fi un protest sau o campania impotriva abuzurilor administratie publice locale si a coruptiei din randurile acesteia. Dar aici am dubii ca stanga romaneasca nepartizana are capacitatea sa inteleaga mizele temei anticoruptiei si sa actioneze decisiv in sprijinul ideii de stat de drept sau justitie independenta. Purtatorii de stindard ai stangii non-partizane au pus cu mult zel ideologic si ei umarul la delegitimarea politica acestei teme (vezi textele si reactiile lui Ernu, Rogozanu, Criticatac si Craciun) si reprezentarea ei ca o simplă reglare de conturi in randul elitei politice.

        In alta ordine de idei nu cred ca exista in Romania un tabuu legat de proprietate privata. Acest drept este in continuare incalcat atat de autoritati, cat si de alti privati. Exista insa un tabuu al nationalizarilor – lucru care ma bucur ca exista in Romania, in raport cu vecinii maghiari de exemplu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s