De ce am votat corupti?

Alegerile din 5 iunie 2016 au venit cu niste “surprize” pentru cei care isi pusesera sperantele intr-o schimbare de paradigma, paradigma anti-coruptie de fapt: scorul ridicat al PSD (clamat de vocile dreptei ca fiind cel mai corupt partid din Romania) si realegerea coruptilor/penalilor, indiferent de partidul de provenienta. Vad 2 posibile explicatii pentru aceasta situatie, dar care decurg impreuna din acelasi rationament: cel al performantei, al potentei si posibilitatii, al rezultatelor.

Prima tine de perceptia asupra performantei pe care o pot avea partidele mai vechi sau mai noi. PSD, spre deosebire de competitorii sai, a aratat ca poate, candidatii lor la Bucuresti (si nu numai) fiind mai credibili in materie de putinta sau potenta atunci cand promiteau ceva. Credibilitatea, din perspectiva asta, e cladita pe faptul ca PSD a aratat intodeauna ca un partid organizat, cu structuri. Bune sau rele, nu mai conteaza, alegatorii pun pret pe structura si disciplina si eficienta adusa de structuri si mecanisme clare de decizie, si asta se vede in general si din scorurile ridicate de incredere cu care sunt creditate institutii bazate pe acest model de organizare (armata, biserica). Oamenii au investit acest model de organizare si structura disciplinata cu potenta/putinta: ei chiar pot face ceea ce promit. Pe langa structura, PSD e vazut si ca un partid cu experienta la guvernare, cu rezultate, deci iata din nou ca “poate”.

Din perspectiva aceasta, aici se regasesc si limitele retoricii schimbarii, noii veniti in scena electorala neputand arata si ca pot livra rezultate la guvernare (lucru ce s-a vazut deja din perioada pre-electorala cand unii candidati cu greu au strans semnaturile necesare candidaturii).

Peste aceasta perceptie a neputintei noilor veniti in politica, s-au suprapus si limitele discursului anti-coruptie, a doua explicatie a rezultatelor “surpriza” ale acestor alegeri. Sa nu uitam ca o mare parte din cei care au venituri in Romania au o forma de contract cu statul iar o buna parte a antreprenoriatului din Romania traieste din contracte publice, fie ca vorbim de companii autohtone sau multinationale. Acestea, la randul lor, in baza acestor contracte cu statul, hranesc o puzderie de furnizori, mici afaceri care traiesc exclusiv din aceste contracte. Nu ma gandesc aici la faptul ca alegatorii au votat  neaparat pentru coruptie sau pentru acces la teava de bani publici, ci ca au votat mai degraba pentru actiune si proiecte. Perceptia acestora este ca actiunile DNA au dus la paralizie si indecizie in sectorul public si, implicit, in randul proiectelor celor care isi iau resursele de aici (deci nu “asistatii sociali” sau saracii au votat coruptii, caci ei nu traiesc de fapt din aceste resurse, nu la ei ajung banii publici).

Un alt exemplu de limita a actiunilor si discursului anti-coruptie este cel al proiectelor blocate din Fonduri Structurale/Europene. Multe dintre acestea sunt sistate nu atat din cauza suspiciunilor de coruptie sau sifonare de bani, ci din cauza nerespectarii unor proceduri si a birocratiei aferente, a ne-indeplinirii unor conditii de legalitate. In mod similar, proiecte publice de infrastructura (atat in urban, cat si in rural) sunt oprite pentru ca nu s-au respectat procedurile de avizare/urbanism, de exemplu. Pentru oameni, multe din actiunile DNA sunt bazate pe nerespectarea unor chichite procedurale, ori noi toti putem cadea victima oricand birocratiei si procedurilor. Nu votezi DNA daca urasti birocratia (iar legalitatea oricum nu tine de foame, asa cum aratam mai sus).

In plus, judecarea acestor procese din fonduri publice dureaza,  si pana la clarificarea acestor situatii si finalizarea proiectelor, comunitati intregi se simt puse la colt sau in paralizie pentru un artificiu procedural. Ori, nu poti sa faci dezvoltare sau sa promiti prosperitate si o viata mai buna daca in spatele tau stau actiunile unor institutii care blocheaza proiecte – DNA, Curtea de Conturi etc.

Oamenii nu au votat coruptie, ei au votat de fapt actiune, dezvoltare. Au votat performanta, guvernare si decizie, structuri. Anti-coruptia, ca nerespectare a unor proceduri si a impunerii legalitatii cu orice pret, nu e un proiect de comunitate.20140812_192102

Advertisements

Raspuns de la Primarie/AMRSP privind remunicipalizarea serviciilor de apa si canal

Canalizare Bucuresti

Capac de canal din Bucuresti

Anul trecut am initiat aceasta petitie: http://facem.de-clic.ro/remunicipalizare

Cerintele, reiau aici, erau acestea:

În contextul publicării rapoartelor Direcției Naționale Anticorupție privind creșterea prețului apei plătit de bucureșteni către societatea ApaNova, și constatând că Primăria încă nu a demarat nicio acțiune care să facă dreptate cetățenilor din București

Cerem:

Ca în următoarea şedinţă a Consiliului General al Municipiului București, primarul și consilierii să revoce hotărârile de creștere a prețului apei, astfel încât acesta să revină la nivelul iniţial, de dinaintea intervenţiei ApaNova în decizia politică și publică,

Publicarea rapoartelor de expertiză ale Comisiei/Comisiilor Internaţionale de Experţi a(le) Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice privind ajustările extraordinare la preţul apei, dar şi deciziile prin care se aprobă ajustările ordinare de preţ la solicitarea ApaNova,

Publicarea componenţei Comisiilor care au validat şi recomandat creşterile de preţ (numele experţilor care au întocmit rapoartele de expertiză) în favoarea ApaNova,

Rezilierea contractului cu ApaNova şi să înceapă procedurile pentru reîntoarcea administrării şi furnizării serviciilor de apă şi canalizare la municipalitate, un proces cunoscut drept remunicipalizare. Există numeroase astfel de exemple în lume, inclusiv în Europa, unde privatizarea acestor servicii a dus la costuri mai mari suportate de către consumatori. În urma acestei constatări, mai multe oraşe din Franţa (printre care şi Parisul), Italia, Spania şi Suedia au ales remunicipalizarea, adică reîntoarcerea acestor servicii în administrarea publică.

Am inregistrat atunci petitia si la Primaria Municipiului Bucuresti, inceput de noiembrie 2015, si am si primit un raspuns, in decembrie 2015. Am tot vrut sa scriu despre asta, dar in lipsa de timp si cum cred ca subiectul trebuie repus pe tapet, public pur si simplu aici raspunsul primit de la PMB/Autoritatea Municipala de Reglementare a Serviciilor Publice. Cel mai important lucru din tot acest raspuns oficial este ultimul paragraf al domnului Director General, Adrian Cristea:

Avand in vedere cele prezentate anterior, consideram ca in ceea ce priveste solicitarea formulate de petenta cu privire la rezilierea Contractului de Concesiune, aceasta ar conduce la disfunctionalitati majore in furnizarea serviciilor de alimentare cu apa si de canalizarea si la cresteri ale tarifelor (apa + canalizare), bugetul Municipiului Bucuresti va fi grevat de sumele necesare sustinerii serviciului si modernizarii sistemului si, nu in ultimul rand, performantele serviciului vor scadea pana la nivelul celorlalte servicii municipale.

RaspunsPMBApaNovaFloPresada

Stiu ca pentru remunicipalizare trebuie inceputa o procedura, si ca pana acolo sunt alte lucruri de facut, asa cum aratam in petitia initiala. Ce-ar fi sa raspunda candidatii la fotoliul de primar general acestor intrebari?

Insa cea mai importanta intrebare e aceasta: Sunteti de acord cu inceperea procedurii pentru remunicipalizarea serviciilor de apa si canal? Eu, ca alegator nehotarat, imi voi orienta votul in functie de raspunsul la aceasta intrebare.

Candidați și cetățeni în campania electorală pentru București 2016

Ieri am asistat la o premieră: primul forum de candidați organizat la Bucureşti, chiar de către cetăţeni, organizaţi în Reţeaua Civică Bucureşti.

Grupurile Rețelei Civice București sunt grupuri de oameni care au început să se lupte în cartierele lor ba pentru salvarea unui parc, ba împotriva unor construcţii care nu respectă regulile de urbanism. Cum era de aşteptat, temele pe care le-au pus în dezbatere /întrebările adresate candidaţilor vin din zona asta.

Formatul forumului e unul strict, așa cum am comunicat, care nu încurajează interacţiunea publicului cu candidaţii, şi deşi acest lucru a creat frustrări printre unii dintre participanţi, asta a permis desfăşurarea dezbaterii în parametri optimi – cu timp de răspuns, agenda, etc. Întrebările de la participanți au fost preluate anterior prin formularul de înscriere şi s-a răspuns la unele dintre ele, prin tragere la sorţi, în a două parte a evenimentului.

Dincolo de faptul că pe timpul campaniei candidaţii apucaseră să răspundă în mare parte acestor întrebări (forumul fiind organizat în a 3a săptămâna a campaniei electorale), ce e de reţinut aici este procesul prin care oamenii au ajuns la aceste întrebări. A existat în spate o comunicare între grupuri şi cartierele din care provin şi inclusiv procesul de selecţie al întrebărilor finale a însemnat o prioritizare a temelor ce preocupă cel mai mult în rândul acestor oameni: transparenţă, infrastructură și/pentru mobilitate urbană, spaţii publice în cartiere. Chiar dacă pentru unii aceste întrebări au părut locuri comune în campanie şi plictisitoare, Bucureştiul ar arăta altfel dacă oricare dintre candidații din top 5, o dată ajuns în scaunul de primar, s-ar ţine de promisiunile făcute în campanie pe temele astea:

Ce veți face pentru a vă asigura că cetățenii au acces la informații (în conformitate cu legea), astfel încât ei să poată avea un cuvânt de spus, să influențeze în mod real deciziile administrației publice locale?

Cum va arăta procesul de construcție a bugetului Capitalei sub mandatul dvs.?

Care este viziunea dvs. referitoare la organizarea administrativa a orașului? Ne referim la Zona Metropolitana București – Ilfov, cu extinderea orașului până la Centură și eventuala modificare a configurației sectoarelor capitalei.

Cum veți gestiona proprietățile PMB (clădiri, terenuri etc.) astfel încât să răspundeți nevoilor comunității care v-ar solicita într-o anumită zonă o școală, grădiniță, locuințe sociale, parcuri, centre comunitare culturale, terenuri de sport, bazine, patinoare sau alte obiective de utilitate publică?

Un bucureștean petrece în medie, în trafic, aproximativ 120 minute ducându-se și întorcându-se de la serviciu, conform unui studiu efectuat de Banca Mondială. Ce și cum veți face pentru a reduce această durată?

Având în vedere că bucureștenii suferă din cauza unor proiecte întârziate ca metroul din Drumul Taberei sau Centura Bucureștiului, proiecte care sunt derulate de alte autorități – Metrorex și respectiv CNADNR, ambele din subordinea Ministerului Transporturilor – ce veți face concret pentru urgentarea acestor proiecte?

Câteva concluzii imediat după Forum

  1. Absența candidaților Gabriela Firea și Cătălin Predoiu. Ambii au motivat absența oficial, în ultimul moment, prin programul încărcat, elaborat deja cu mult timp în urmă, înainte de primirea invitației la Forum din partea Rețelei Civice București. Dar altfel, știm că cei doi și-au făcut niște calcule electorale și au ajuns la concluzia că nu au voturi de câștigat participând la Forum. Gabriela Firea pentru că stă confortabil în vârful sondajelor și își imaginează că din zona asta nu poate câștiga voturi (oare ar fi venit dacă nu știa asta și am fi organizat forumul la începutul campaniei?), Cătălin Predoiu pentru că știe că stă atât de prost față de primii 2 clasați încât participarea la Forum nu i-ar fi răsturnat fundamental scorul. Oricum o dai, reiese un non-combat electoral, cel puțin în ultima săptămână de campanie (în ciuda a ceea ce vom vedea la TV și chiar și niște tactici de ultim moment, dar agreate anterior).

Mă-ntreb atunci dacă într-adevăr s-a schimbat ceva, acolo sus, la vârf, în configurația puterii, unde cei doi candidați beneficiază de notorietatea și resursele partidelor din care fac parte. Iar Nicușor Dan, deși cu resurse mai limitate, pare să devină, în ciuda discursului său, unul dintre ei, prin discursul și strategia adoptată în această campanie. Chiar dacă afirmă că trebuie să scăpăm de politicieni, deși ne cere votul (ca politician, sic!), și în ciuda participării la Forum, de unde nu și-ar fi permis să lipsească, el știind clar că multe voturi îi vin zona aceasta, aflându-se alături de grupuri de cetățeni de ani de zile în lupta lor pentru respectarea regulamentelor de urbanism, Nicușor Dan nu pare să se mai deosebească de candidații PNL și PSD, devenind la rândul lui un produs al consultanților de imagine și al publicitarilor.

  1. Programele şi răspunsurile pe temele Forumului, dar și altele, sunt similare. Asta nu mai ţine de Forum, ci chiar de cum arată campania electorală și ofertele electorale. Partidele şi candidaţii au colectat cu grijă idei aduse în discuţie de societatea civilă în ultimii ani, de unde şi uniformitatea şi monotonia discursului pe aceste teme. Ne plângem acum de lipsa de spectaculos, dar poate nu e un lucru rău. Faptul că partidele au preluat aceste teme şi au dedicat resurse (consultanți, experţi din partide şi din afara lor) pentru documentarea lor nu s-a întâmplat pentru că brusc partidele au un interes pentru aceste teme (pe care le-ar fi putut aborda în cei 4-8 ani de când sunt majoritare în consiliile bucureştene), ci pentru că în tot acest timp a existat o presiune civică pentru adresarea lor.
  1. Temele sociale au rămas marginale, iar, în această campanie. Însă ele există. În bolul cu întrebări venite de la participanţi erau întrebări ce vorbeau de strategii anti-sărăcie, comunități vulnerabile (ale consumatorilor de droguri, infectați cu HIV, ale celor evacuați din casele naționalizate și cu cereri de locuințe sociale la primării etc.), acces la educație. Ele au fost clar preluate tot de la grupuri organizate din societatea civilă, care încep să îşi facă, puțin câte puțin, vocea auzită. Faptul că nu au fost vizibile în cadrul Forumului de candidaţi nu e dintr-o vină organizatorilor, ci arată cam pe unde se află acum pe agenda publică. Putem să ne imaginăm oricând o reţea socială a Bucureştiului. Grupurile care au preocupări şi militează pentru aceste subiecte trebuie să devină mai vocale. Pentru ca asta să se întâmple, e nevoie ca ele la rândul lor să se organizeze mai bine. Nu e un reproş, e o constatare şi un fapt. După cum spuneam mai sus, partidele şi candidaţii nu preiau de dragul ideilor nişte idei, ci pentru că sunt forţaţi să le preia. În zona urbanismului şi mobilităţii a existat presiune. În zona socială, nu prea a existat o presiune organizată, în ciuda acțiunilor din ultimii ani ale unor grupuri.
  1. În general, a lipsit dezbaterea în jurul unei mari idei privind Capitala, lucru care poate ar fi născut și ceva „pasiune”. S-a văzut în această campanie (și implicit în cadrul Forumului) că niciun candidat nu a venit cu o idee sau o poveste despre București care să agite spiritele. Dacă e să mă uit la o idee care ar fi putut face asta, aceea ar fi fost remunicipalizarea serviciilor de apă şi canal. Strategic vorbind, pentru Nicușor Dan asta ar fi o idee care să îl diferențieze de principalii săi contracandidați și să îl facă accesibil în rândul unui alt tip de alegători (mulți nehotărâți), însă cred că nici el nu dorește asta. În plus, i-ar fi teamă ca asta să nu însemne pierderea unor voturi din rândul actualilor susținători.
  1. Din cauza similarității răspunsurilor, în mare parte, dacă aș fi fost un alegător nehotărât, în urma Forumului de ieri, tot nehotărât aș rămâne. Asta dacă nu cumva subiectul finanțării Catedralei Mântuirii Neamului ar conta foarte mult pentru mine și aș vota strict în funcție de asta.
  1. Încurajarea noilor intraţi în politică. Nu mă gândesc la Nicuşor Dan, care are deja notorietate, şi nici la acei candidaţi care au ceva activitate politică în spate, deşi sunt nou intraţi în cursa localelor. La Bucureşti sunt înscrişi oficial 12 candidaţi. Noi, cei care reclamăm nevoia unor figuri proaspete în peisaj, am uitat cu totul de ei.

Și strict despre Forumul Candidaților, poate ar fi fost mai util să se răspundă mai multor întrebări din bol. O trecem la capitolul lecţii învăţate, dacă e să repetăm experiența. Candidaţii au primit toate întrebările adresate în formularul de înscriere (peste 200) şi îi invit pe autorii lor să ceară chiar ei răspunsuri la ele candidaţilor. Rețeaua Civică București a făcut publice datele de contact ale celor 5 invitați, le fac şi eu aici:

Gabriela Firea: gabifireapentrubucuresti@gmail.com, presa@psd.ro, office@gabriela-firea.ro

Cătălin Predoiu: comunicare@predoiu.ro, bucuresti@pnl.ro

Nicușor Dan: contact@nicusordan.ro

Daniel Barbu: comunicare@alde.ro

Robert Turcescu: contact@turcescu.ro, comunicare@pmponline.ro

#AlegeriLocale2016 #AlegeriBucuresti2016 #CampanieElectorala2016 #ForumCandidati #ReteauaCivicaBucuresti

 

Vreau mai mult Oraş

Ultimul interviu apărut pe reţelele de socializare cu Nicuşor Dan a stârnit discuţii aprinse. Acesta mărturiseşte că doreşte să creeze un partid astfel încât să poată candida mai uşor la următoarele alegeri locale (lucru de înţeles, având în vedere actuala lege privind candidaţii independenți). Şi mai spune, de asemenea, că partidul nu va avea o anumită ideologie, fiind vorba doar despre administrarea oraşului.

Acum, pot să înţeleg că nu doreşti să îndepărtezi potenţiali susţinători spunând din start că ai o ideologie, şi că nu vrei ca, declarând că îmbrăţişezi o anumită ideologie, să începi să fii lipit de tot felul de alte partide sau mişcări sau forţe. Dar nu cred că aşa ceva se poate: adică să guvernezi un oraş fără ideologie.

În primul rând, deja viziunea primarului ca manager de oraş şi aceea de guvernare ca fiind strict un act de administrare vin dintr-o anumită ideologie (aceea care spune că până la urmă capitalismul e o chestiune de logică, şi deci altfel nu se poate). Care se bate cumva cap în cap cu toate lucrurile pe care Nicușor Dan doreşte să le facă pentru oraş. Un oraş pentru oameni, aşa cum spune că preferă şi el şi susţinătorii lui, este o viziune care vine dintr-o anumită ideologie. Îmi imaginez că Nicuşor Dan, ca viitor candidat şi primar, va face opusul actualului primar şi va începe să revoce deciziile şi direcțiile de dezvoltare adoptate până acum în acest oraş: adică fără drumuri de mare viteză prin oraş, fără demolări de case de patrimoniu, fără desfiinţări de parcuri pentru mall-uri, favorabil creşterii rolului instituţiilor publice de cultură în oraş, transportului public şi pistelor pentru biciclete ş.a.m.d. Cel mai probabil că şi pe partea de transparenţă Nicuşor Dan va avea mare grijă măcar să respecte legea, având în vedere cu ce s-a luptat el însuşi în materie de administraţie opacă şi decizii luate în lipsa consultării publice. Adică va acționa conform unui set de valori (cele de mai sus) în care el crede.

Pe de altă parte, un primar şi consiliul local trebuie să ia decizii (nu managerul!). Evident, primarul se consultă, are nişte date la dispoziţie. Dar premisele de pe care se duc aceste consultări sunt influenţate într-o anumită măsură ideologic. Ce pui în consultare iarăşi este o decizie fundamentată ideologic, la fel şi cu cine alegi să te consulţi, dincolo de ce îţi spun nişte legi. De asemenea, datele, singure, nu îţi spun ce să faci (îţi spun eventual dacă trebuie să faci ceva). Ideologia este acel set de valori şi convingeri în funcţie de care luăm decizii. Resursele oraşului sunt limitate şi cheltuielile trebuie prioritizate iar asta nu se poate face strict în urma unui proces administrativ rece, pe baza unor date, fie ele chiar şi extrase din consultare. Iar, la un moment dat, consultarea nu e suficientă. Pentru că dacă ar fi aşa, atunci chiar am face autostrăzi peste tot în Bucureşti şi am demola tot, pentru că asta se pare că vor în majoritatea lor bucureştenii (nu degeaba Oprescu se apucă de aceste proiecte, căci dincolo de interesele directe, Oprescu ştie că are susţinere).

Pe termen lung nu poţi guverna ca un administrator de companie. Strategia de dezvoltare a unui oraş e mai mult decât suma opiniilor exprimate şi a datelor colectate.

Politică vine de la polisoraş în greacă, aşa cum urbanismul vine din latinescul (prin franceză, ce-i drept) urbs, -is (tot oraş). Deşi cele două cuvinte au înţelesuri diferite azi, la origine, vorbesc despre acelaşi lucru: despre oraş. Politica şi oraşul au fost de fapt împreună. De unde se vede treaba că nu poţi să faci oraş fără politică. 

Îmi imaginez că Nicușor Dan vrea să meargă pe valul (adică lehamitea) anti-politică şi spunându-le oamenilor că nu are o ideologie, le spune oamenilor ce vor să audă. Însă dacă el a ajuns să lupte pentru salvarea Bucureştiului, e tocmai din cauza acestei rupturi dintre oameni şi Politic(ă), şi prin urmare, dintre oameni şi Oraş.

PS: În apartamentul trei se face politică. În 2012 l-am susţinut pe Nicuşor Dan – la postul de primar și pentru un loc în consiliul general – şi încă îl susţin.

Un alt fel de masura sociala pentru locuire vine din Hackney (Londra)

In vara am avut placerea sa il cunosc pe Mustafa Korel la Londra, un tanar ce candideaza independent pentru pozitia de primar in borough-ul Hackney la alegerile locale din 2014 (un borough e un fel de sector sau district mai mic, unul din cele 32 ale Londrei, cu o structura administrativa ce cuprinde un primar si un consiliu, la fel ca sectoarele din Bucuresti).

Pe platforma Hackney First a propus in cadrul unei dezbateri publice intre toti candidatii pe tema locuirii infiintarea unei agentii locale care sa intermedieze intre chiriasi si proprietarii care inchiriaza, in asa fel incat proprietarii sa nu mai stea cu imobilele goale iar chiriasii sa poata plati o chirie mai mica. Este incurajata inchirierea pe termen lung, acest lucru fiind in avantajul tuturor partilor. In Londra, chiar si Hackney a devenit, in anumite zone, un district scump. Principalii beneficiari ai acestei masuri sunt cei care desi au venituri nu se incadreaza in schema de locuinte sociale si nu isi mai permit sa plateasca chiriile din ce in ce mai ridicate din Hackney.

Surpriza a venit acum cateva zile cand Consiliul din Hackney (cu o majoritate a Labour Party – partid de stanga) a adoptat propunerea lui Mustafa Korel si a infiintat The Letting Agency (un fel de agentie de inchiriat/imobiliara publica), ce va deveni operationala in 2014. Astfel, proprietarii nu mai stau cu imobile neocupate si primesc o chirie chiar si atunci cand ele nu sunt inchiriate, in timp ce chiriasii vor putea plati o chirie mai mica si au o mai mare siguranta cand stau cu chirie (nu mai risca sa fie dati afara atunci cand nu isi mai permit, sa spunem, un cost mai ridicat al chiriei si al altor cheltuieli). Consiliul si Agentia nu impun nimic, proprietarii sunt invitati sa intre in schema iar cei care doresc sa inchirieze sunt incurajati sa devina chiriasi de lunga durata.

Genul acesta de masura ar fi la fel de utila si la noi si ar putea face parte dintr-o politica mai ampla de locuire sociala. In momentul de fata politica de locuire in Romania apartine autoritatilor locale si singurele masuri de care stiu sunt acele locuinte pentru tineri (consiliul construieste locuinte, de multe ori in afara orasului si fara bune conexiuni de transport) la care astepti ani de zile, eventual pana iesi din schema (ca ai depasit varsta legala ca sa mai fii beneficiar), si locuintele de urgenta (adica Turnurile Sitraco din Piata Natiunile Unite unde stau oamenii din casele cu bulina atunci cand sunt consolidate). In tot acest timp, diverse categorii de oameni se zbat sa isi asigure un acoperis deasupra capului, de la cei evacuati in strada pentru ca fostii proprietari si-au recuperat proprietatile revendicate, pana la familii tinere care nu isi permit sa plateasca chiriile din ce in ce mai mari raportat la veniturile familiei. Timp de 24 de ani nu s-a discutat nici la nivelul municipalitatii si nici la nivelul sectoarelor nimic despre locuinte si locuire dar Bucurestiul a devenit un oras din ce in ce mai scump.

Ar fi timpul sa o facem. Avem exemple de locuire sociala peste tot in Europa si am putea dezbate sa vedem ce se potriveste cel mai bine la Bucuresti. Totodata, nimic nu ne opreste sa inovam.