Aragazul şi sticla de şampanie

MoetChandonNu ştiu la alţii cum e, dar în apartamentul 3 e întotdeauna de băut şi de obicei nu e de mâncare.

Iniţial, înainte să mă mut aici, visam la cum voi găti în bucătăria mea. Am şi acum tot felul de farfurii, oale, tigăi, tacâmuri, tot felul de accesorii colorate şi hip şi plăcute ochiului prin cutii (bucătăria nu e renovată deocamdată). Pe acestea încă visez să le scot din starea de conservare şi să le redau sensul, să îşi găsească menirea. În primul an de viaţă aici nici nu am avut aragaz, aşa că frustrarea mea era cu atât mai mare. Îmi imaginam că îmi voi cumpăra un aragaz şi voi termina cu mâncarea încropită şi proastă. Un aragaz devenise un obiect miraculos.

După ce l-am cumpărat, timp de aproape o lună, eram mai mereu fără mâncare, pentru că în mintea mea, nu mai era necesar să cumpăr şi mâncare. Cumva, aragazul în casă era garanţia mâncării, şi nu mă gândeam că de fapt eu în continuare trebuie să fac acel efort de a cumpăra mâncare, de data asta în starea ei nealterată termic, pe care apoi să o gătesc.

Când am depăşit acest prag şi am înţeles că chiar dacă am aragaz, tot trebuie să cumpăr eu mâncare, probabil timp de o lună am gătit, cât am putut, când am găsit timp. Cuptorul a fost abuzat de-a dreptul, mai ales că are termostat – una dintre invenţiile/gadget-urile moderne care mie mi se pare că fac viaţa mai uşoară. Însă farmecul lui s-a dus uşor, uşor, ca atunci când ne dezîndrăgostim de cineva, şi am găsit din ce în ce mai puţin chef şi timp pentru gătit. Mi-a fost de ajuns gândul că dacă vreau să fac ceva – pot, pentru că acum am pe ce găti.

Şi probabil că aşa e în viaţă – gândul că dacă vrem să facem ceva, putem, e de ajuns. Aproape am uitat că am aragaz, îl folosesc rar. Mănânc rar acasă iar atunci când mă trezesc că mi-e foame şi vreau să gătesc ceva, mă lovesc invariabil de lipsa lucrurilor de gătit. Şi iar mă duc la stocurile de conserve. Sau… la sticlele cu licori, căci dacă nu am nimic de mâncare care să-mi placă, iată că am ceva de băut care-mi place. Şi de obicei ce e  în sticlă e mult mai ademenitor decât ce e în conservă.

Aşa am ajuns să umblu după reţete de cocktailuri cu diversele lichide ce-mi mai rămăseseră prin casă. De foame nu mor, căci ce nu lipseşte din apartamentul 3 sunt lucrurile acelea cu care poţi încropi o mică gustare (de obicei am măcar un fel de brânză şi crackers) sau vreun fel de chips, crisps ori ceva prăjitură şi ciocolată.

Iar într-o seară, am desfăcut pur şi simplu sticla de Moet & Chandon, pe care o păstram de ani de zile pentru o ocazie specială. Dar ce ocazie mai bună decât aceea când vrei să bei şampanie? Ocaziile speciale le facem noi. Iar eu am decis că acum e una. Cheers!

Advertisements