De ce am votat corupti?

Alegerile din 5 iunie 2016 au venit cu niste “surprize” pentru cei care isi pusesera sperantele intr-o schimbare de paradigma, paradigma anti-coruptie de fapt: scorul ridicat al PSD (clamat de vocile dreptei ca fiind cel mai corupt partid din Romania) si realegerea coruptilor/penalilor, indiferent de partidul de provenienta. Vad 2 posibile explicatii pentru aceasta situatie, dar care decurg impreuna din acelasi rationament: cel al performantei, al potentei si posibilitatii, al rezultatelor.

Prima tine de perceptia asupra performantei pe care o pot avea partidele mai vechi sau mai noi. PSD, spre deosebire de competitorii sai, a aratat ca poate, candidatii lor la Bucuresti (si nu numai) fiind mai credibili in materie de putinta sau potenta atunci cand promiteau ceva. Credibilitatea, din perspectiva asta, e cladita pe faptul ca PSD a aratat intodeauna ca un partid organizat, cu structuri. Bune sau rele, nu mai conteaza, alegatorii pun pret pe structura si disciplina si eficienta adusa de structuri si mecanisme clare de decizie, si asta se vede in general si din scorurile ridicate de incredere cu care sunt creditate institutii bazate pe acest model de organizare (armata, biserica). Oamenii au investit acest model de organizare si structura disciplinata cu potenta/putinta: ei chiar pot face ceea ce promit. Pe langa structura, PSD e vazut si ca un partid cu experienta la guvernare, cu rezultate, deci iata din nou ca “poate”.

Din perspectiva aceasta, aici se regasesc si limitele retoricii schimbarii, noii veniti in scena electorala neputand arata si ca pot livra rezultate la guvernare (lucru ce s-a vazut deja din perioada pre-electorala cand unii candidati cu greu au strans semnaturile necesare candidaturii).

Peste aceasta perceptie a neputintei noilor veniti in politica, s-au suprapus si limitele discursului anti-coruptie, a doua explicatie a rezultatelor “surpriza” ale acestor alegeri. Sa nu uitam ca o mare parte din cei care au venituri in Romania au o forma de contract cu statul iar o buna parte a antreprenoriatului din Romania traieste din contracte publice, fie ca vorbim de companii autohtone sau multinationale. Acestea, la randul lor, in baza acestor contracte cu statul, hranesc o puzderie de furnizori, mici afaceri care traiesc exclusiv din aceste contracte. Nu ma gandesc aici la faptul ca alegatorii au votat  neaparat pentru coruptie sau pentru acces la teava de bani publici, ci ca au votat mai degraba pentru actiune si proiecte. Perceptia acestora este ca actiunile DNA au dus la paralizie si indecizie in sectorul public si, implicit, in randul proiectelor celor care isi iau resursele de aici (deci nu “asistatii sociali” sau saracii au votat coruptii, caci ei nu traiesc de fapt din aceste resurse, nu la ei ajung banii publici).

Un alt exemplu de limita a actiunilor si discursului anti-coruptie este cel al proiectelor blocate din Fonduri Structurale/Europene. Multe dintre acestea sunt sistate nu atat din cauza suspiciunilor de coruptie sau sifonare de bani, ci din cauza nerespectarii unor proceduri si a birocratiei aferente, a ne-indeplinirii unor conditii de legalitate. In mod similar, proiecte publice de infrastructura (atat in urban, cat si in rural) sunt oprite pentru ca nu s-au respectat procedurile de avizare/urbanism, de exemplu. Pentru oameni, multe din actiunile DNA sunt bazate pe nerespectarea unor chichite procedurale, ori noi toti putem cadea victima oricand birocratiei si procedurilor. Nu votezi DNA daca urasti birocratia (iar legalitatea oricum nu tine de foame, asa cum aratam mai sus).

In plus, judecarea acestor procese din fonduri publice dureaza,  si pana la clarificarea acestor situatii si finalizarea proiectelor, comunitati intregi se simt puse la colt sau in paralizie pentru un artificiu procedural. Ori, nu poti sa faci dezvoltare sau sa promiti prosperitate si o viata mai buna daca in spatele tau stau actiunile unor institutii care blocheaza proiecte – DNA, Curtea de Conturi etc.

Oamenii nu au votat coruptie, ei au votat de fapt actiune, dezvoltare. Au votat performanta, guvernare si decizie, structuri. Anti-coruptia, ca nerespectare a unor proceduri si a impunerii legalitatii cu orice pret, nu e un proiect de comunitate.20140812_192102