Vreau mai mult Oraş

Ultimul interviu apărut pe reţelele de socializare cu Nicuşor Dan a stârnit discuţii aprinse. Acesta mărturiseşte că doreşte să creeze un partid astfel încât să poată candida mai uşor la următoarele alegeri locale (lucru de înţeles, având în vedere actuala lege privind candidaţii independenți). Şi mai spune, de asemenea, că partidul nu va avea o anumită ideologie, fiind vorba doar despre administrarea oraşului.

Acum, pot să înţeleg că nu doreşti să îndepărtezi potenţiali susţinători spunând din start că ai o ideologie, şi că nu vrei ca, declarând că îmbrăţişezi o anumită ideologie, să începi să fii lipit de tot felul de alte partide sau mişcări sau forţe. Dar nu cred că aşa ceva se poate: adică să guvernezi un oraş fără ideologie.

În primul rând, deja viziunea primarului ca manager de oraş şi aceea de guvernare ca fiind strict un act de administrare vin dintr-o anumită ideologie (aceea care spune că până la urmă capitalismul e o chestiune de logică, şi deci altfel nu se poate). Care se bate cumva cap în cap cu toate lucrurile pe care Nicușor Dan doreşte să le facă pentru oraş. Un oraş pentru oameni, aşa cum spune că preferă şi el şi susţinătorii lui, este o viziune care vine dintr-o anumită ideologie. Îmi imaginez că Nicuşor Dan, ca viitor candidat şi primar, va face opusul actualului primar şi va începe să revoce deciziile şi direcțiile de dezvoltare adoptate până acum în acest oraş: adică fără drumuri de mare viteză prin oraş, fără demolări de case de patrimoniu, fără desfiinţări de parcuri pentru mall-uri, favorabil creşterii rolului instituţiilor publice de cultură în oraş, transportului public şi pistelor pentru biciclete ş.a.m.d. Cel mai probabil că şi pe partea de transparenţă Nicuşor Dan va avea mare grijă măcar să respecte legea, având în vedere cu ce s-a luptat el însuşi în materie de administraţie opacă şi decizii luate în lipsa consultării publice. Adică va acționa conform unui set de valori (cele de mai sus) în care el crede.

Pe de altă parte, un primar şi consiliul local trebuie să ia decizii (nu managerul!). Evident, primarul se consultă, are nişte date la dispoziţie. Dar premisele de pe care se duc aceste consultări sunt influenţate într-o anumită măsură ideologic. Ce pui în consultare iarăşi este o decizie fundamentată ideologic, la fel şi cu cine alegi să te consulţi, dincolo de ce îţi spun nişte legi. De asemenea, datele, singure, nu îţi spun ce să faci (îţi spun eventual dacă trebuie să faci ceva). Ideologia este acel set de valori şi convingeri în funcţie de care luăm decizii. Resursele oraşului sunt limitate şi cheltuielile trebuie prioritizate iar asta nu se poate face strict în urma unui proces administrativ rece, pe baza unor date, fie ele chiar şi extrase din consultare. Iar, la un moment dat, consultarea nu e suficientă. Pentru că dacă ar fi aşa, atunci chiar am face autostrăzi peste tot în Bucureşti şi am demola tot, pentru că asta se pare că vor în majoritatea lor bucureştenii (nu degeaba Oprescu se apucă de aceste proiecte, căci dincolo de interesele directe, Oprescu ştie că are susţinere).

Pe termen lung nu poţi guverna ca un administrator de companie. Strategia de dezvoltare a unui oraş e mai mult decât suma opiniilor exprimate şi a datelor colectate.

Politică vine de la polisoraş în greacă, aşa cum urbanismul vine din latinescul (prin franceză, ce-i drept) urbs, -is (tot oraş). Deşi cele două cuvinte au înţelesuri diferite azi, la origine, vorbesc despre acelaşi lucru: despre oraş. Politica şi oraşul au fost de fapt împreună. De unde se vede treaba că nu poţi să faci oraş fără politică. 

Îmi imaginez că Nicușor Dan vrea să meargă pe valul (adică lehamitea) anti-politică şi spunându-le oamenilor că nu are o ideologie, le spune oamenilor ce vor să audă. Însă dacă el a ajuns să lupte pentru salvarea Bucureştiului, e tocmai din cauza acestei rupturi dintre oameni şi Politic(ă), şi prin urmare, dintre oameni şi Oraş.

PS: În apartamentul trei se face politică. În 2012 l-am susţinut pe Nicuşor Dan – la postul de primar și pentru un loc în consiliul general – şi încă îl susţin.

Advertisements

Un alt fel de masura sociala pentru locuire vine din Hackney (Londra)

In vara am avut placerea sa il cunosc pe Mustafa Korel la Londra, un tanar ce candideaza independent pentru pozitia de primar in borough-ul Hackney la alegerile locale din 2014 (un borough e un fel de sector sau district mai mic, unul din cele 32 ale Londrei, cu o structura administrativa ce cuprinde un primar si un consiliu, la fel ca sectoarele din Bucuresti).

Pe platforma Hackney First a propus in cadrul unei dezbateri publice intre toti candidatii pe tema locuirii infiintarea unei agentii locale care sa intermedieze intre chiriasi si proprietarii care inchiriaza, in asa fel incat proprietarii sa nu mai stea cu imobilele goale iar chiriasii sa poata plati o chirie mai mica. Este incurajata inchirierea pe termen lung, acest lucru fiind in avantajul tuturor partilor. In Londra, chiar si Hackney a devenit, in anumite zone, un district scump. Principalii beneficiari ai acestei masuri sunt cei care desi au venituri nu se incadreaza in schema de locuinte sociale si nu isi mai permit sa plateasca chiriile din ce in ce mai ridicate din Hackney.

Surpriza a venit acum cateva zile cand Consiliul din Hackney (cu o majoritate a Labour Party – partid de stanga) a adoptat propunerea lui Mustafa Korel si a infiintat The Letting Agency (un fel de agentie de inchiriat/imobiliara publica), ce va deveni operationala in 2014. Astfel, proprietarii nu mai stau cu imobile neocupate si primesc o chirie chiar si atunci cand ele nu sunt inchiriate, in timp ce chiriasii vor putea plati o chirie mai mica si au o mai mare siguranta cand stau cu chirie (nu mai risca sa fie dati afara atunci cand nu isi mai permit, sa spunem, un cost mai ridicat al chiriei si al altor cheltuieli). Consiliul si Agentia nu impun nimic, proprietarii sunt invitati sa intre in schema iar cei care doresc sa inchirieze sunt incurajati sa devina chiriasi de lunga durata.

Genul acesta de masura ar fi la fel de utila si la noi si ar putea face parte dintr-o politica mai ampla de locuire sociala. In momentul de fata politica de locuire in Romania apartine autoritatilor locale si singurele masuri de care stiu sunt acele locuinte pentru tineri (consiliul construieste locuinte, de multe ori in afara orasului si fara bune conexiuni de transport) la care astepti ani de zile, eventual pana iesi din schema (ca ai depasit varsta legala ca sa mai fii beneficiar), si locuintele de urgenta (adica Turnurile Sitraco din Piata Natiunile Unite unde stau oamenii din casele cu bulina atunci cand sunt consolidate). In tot acest timp, diverse categorii de oameni se zbat sa isi asigure un acoperis deasupra capului, de la cei evacuati in strada pentru ca fostii proprietari si-au recuperat proprietatile revendicate, pana la familii tinere care nu isi permit sa plateasca chiriile din ce in ce mai mari raportat la veniturile familiei. Timp de 24 de ani nu s-a discutat nici la nivelul municipalitatii si nici la nivelul sectoarelor nimic despre locuinte si locuire dar Bucurestiul a devenit un oras din ce in ce mai scump.

Ar fi timpul sa o facem. Avem exemple de locuire sociala peste tot in Europa si am putea dezbate sa vedem ce se potriveste cel mai bine la Bucuresti. Totodata, nimic nu ne opreste sa inovam.